Convertor bancar rapidConvertor Rapid

Curs BNR valabil pentru 03.07.2014 calendar select

help
Suma
Din
In
Rezultat
+TVA
TVA
Convertor bancarConvertor bancar
help
Suma
Valuta
Operatie Vand
Cumpar
Tip In cont
La caserie
Linkuri utile

Comunicate

Istoric moneda EURO

09.02.2009

 

Istoric moneda EURO

Uniunea Europeana Economica si Monetara (EMU) reprezinta o intelegere intre Statele Membre UE in vederea impartasirii unei monede unice, EURO, si a unei politici economice unice cu un set de conditii si responsabilitati fiscale. In prezent, sunt 27 State Membre cu nivele de integrare variate in EMU. Treisprezece State Membre au adoptat moneda euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovenia si Spania. Alte trei State Membre, Marea Britanie, Danemarca si Suedia, nu au nici un plan imediat in privinta adoptarii monedei euro. Alte unsprezece State Membre, Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Estonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Romania si Bulgaria, sunt in stagii diferite ale adoptarii monedei euro si cel mai probabil vor adera la zona euro in urmatorii zece ani.
Planurile pentru o moneda unica europeana au inceput sa prinda contur inca din 1969 odata cu Raportul Barre, elaborat de cele sase State Membre de atunci ale Comunitatii Economice Europene (EEC). Acesta a fost urmat mai tarziu in acel an de o intalnire a sefilor de stat si de guvern la Haga pentru a planifica crearea unei uniuni economice si monetare. Procesul a fost intarziat de colapsul Sistemului de la Bretton Woods 1971 dupa decizia unilaterala a Presedintelui Nixon de a face dolarul necovertibil in aur si dupa criza petrolului din 1972. Intre timp, EEC a crescut incluzand noua state, multe dintre ele fiind dispuse sa renunte la propriile monede nationale.
In prezent, tarile europene participante pot fi integrate in trei faze economice, care corespund fazelor istorice ale dezvoltarii EMU.

Faza I
In 1979 Sistemul european monetar (EMS) a fost stabilit pentru a crea o legatura intre monedele europene si pentru a preveni fluctuatii mari intre valorile lor. Acesta a creat Mecanismul European a Ratei de Schimb (ERM) in acord cu care ratele de schimb a monedei fiecarui Stat Membru trebuiau sa fie restrictionate la fluctuatii foarte mici (+/-2.25%) pe oricare latura a valorii de referinta. Aceasta valoare de referinta a fost stabilita intr-un agregat al tuturor monedelor participante care s-a numit Unitatea de Moneda Europeana (ECU) si care a fost apreciata in acord cu marimea economiilor Statelor Membre.
In anii 1980 piata fiecarui Stat Membru a devenit mult mai apropiata de cea a vecinilor, dand forma la ceea ce a mai tarziu a devenit Piata Unica Europeana. Comertul international in Piata Unica Europeana ar fi putut fi pus in pericol de riscul ratei de schimb – in ciuda stabilitatii relative introduse de ERM – si de costurile crescute ale tranzactiilor pe care le-a adus aceasta. Crearea monedei unice pentru Piata Unica a insemnat o solutie logica, si astfel ideea unei monede unice a fost adusa din nou in atentia forului.
Comisia Europeana condusa de Jacques Delors a adoptat Actul Unic European in februarie 1986, care a avut drept scop inlaturarea barierelor institutionale si economice intre statele membre ale UE si stabilirea scopului pietei comune europene. In 1989, au fost schitate planuri pentru a realiza EMU in 3 stadii. Prima faza a inceput oficial in 1990, cand controalele asupra ratei de schimb au fost inlaturate, dand astfel libera miscare capitalurilor in intreaga EEC. In 1992, cele trei faze prevazute de Comisia Delors au fost facute oficiale prin introducerea in Tratatul de la Maastricht, incluzand criteriile de convergenta economica pentru adoptarea monedei comune. In fapt, aceasta a transformat EEC in Uniunea Europeana. Criteriile pentru calitatea de membru a Uniunii Europene si adoptarea monedei euro sunt stabilite de trei documente. Primul este Tratatul de la Maastricht din 1992, care a intrat in vigoare pe 1 noiembrie 1993. Mai tarziu in acelasi an, al doilea criteriu a fost creat de Consililul European la Copenhaga, si anume prin crearea „criteriilor Copenhaga”, care au clarificat scopurile generale ale Tratatului de la Maastricht. Al treilea este contractul cadru negociat cu fiecare tara candidata mai inainte de a adera la UE. Criteriile au fost de asemenea clarificate si de legislatia UE si prin decizii ale sistemului judiciar european, de-a lungul anilor.
Prima faza a dezvoltarii EMU poate fi corelata cu cea a unei tari candidate care inainte de aderarea la UE trebuie sa intruneasca criteriile Copenhaga.

Faza II
La summit-ul din Madrid din decembrie 1995, Germania a argumentat cu succes schimbarea numelui ECU in „EURO”. Asa numitul „scenariu Madrid” a stabilit de asemenea o perioada tranzitorie intre introducerea Euro in contabilitate si mai tarziu ca si moneda lichida.
In a doua faza a EMU, Institutul Monetar European (EMI) a fost stabilit ca un predecesor al Bancii Centrale Europene (BCE). In iunie 1997, Consiliul European din Amsterdam a fost de acord cu Pactul de Stabilitate si Crestere Economica si a stabilit ERM II, care ar succeda Sistemului Monetar European si ERM dupa lansarea monedei euro. Anul urmator Consiliul European de la Bruxelles a selectat unsprezece tari care sa adopte moneda euro in 1999 si astfel Banca Centrala Europeana a luat fiinta, avand ca rol stabilirea politicii monetare a Uniunii Europene si supravegherea activitatilor Sistemului European al Bancilor Centrale – banci nationale care ar avea rolul de a implementa deciziile Bancii Centrale Europene, de a emite moneda si de a asista tarile Euro initiale in realizarea criteriului de convergenta.
A doua faza a dezvoltarii EMU poate fi corelata cu un Stat Membru care tocmai a aderat intrand in ERM-II, unde trebuie sa ramana pentru cel putin doi ani inainte de a adopta euro.

Faza III
Pe 1 ianuarie 1999 euro a fost adoptat in forma non-fizica, cu ratele de schimb ale monedelor pentru cele 11 din cele 15 State Membre fixate la ultima zi din anul 1998. Mecanismul European al Ratei de Schimb (ERM) a fost urmat de ERM- II, care a functionat in acelasi mod cu originalul ERM dar in contextul unei monede euro deja existente. Banca Centrala Europeana a inceput implementarea unei politici monetare, unice cu asistenta Bancilor Centrale ale fiecarui Stat Membru, si perioada de tranzitie de trei ani stabilita la Madrid a inceput, tinand pana in 1 ianuarie 2002. La jumatatea anului 2000 Comisia a anuntat ca Grecia putea in mod formal sa adere la cea de-a treia faza a monedei unice pe 1 ianuarie 2001.
Euro a fost o moneda virtuala pentru cele 12 tari ale asa-numitei Zone Euro – Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Spania si Portugalia. A fost folosit in contabilitate, si companiile au putut sa conduca tranzactii euro-denominate sigure cunoscand ca ratele de schimb intre Statele Membre erau fixe. Valorile euro au aparut in conturile bancare alaturi de monedele nationale pentru a obisnui populatia cu noua moneda.
Fiecare stat care a adoptat noua moneda la 1 ianuarie 2002, a trebuit sa intruneasca
„Criteriile de Convergenta” stabilite in Tratatul de la Maastricht. Criteriile includeau patru cerinte:
Valutele trebuiau sa stea in paramentrii stabiliti de ERM pentru cel putin 2 ani
Ratele de dobanda pe termen lung nu puteau fi mai mari cu 2% decat cele ale celor mai bune trei State Membre din punct de vedere al performantei
Inflatia trebuie sa fie sub valoarea de referinta (in decurs de trei ani preturile nu pot fi mai mari cu 1,5% decat cel mai bun performer)
Datoria de stat trebuie sa fie sub 60% din produsul intern brut (sau sa fie apropiat acestei tinte) si deficitele bugetare sa fie sub 3%.
In pregatirea pentru introducerea monedei euro la 1 ianuarie 2002, peste 14 miliarde de bancnote valorand aproape 633 miliarde au fost imprimate, si 52 miliarde de monede au fost batute utilizandu-se 250.000 de tone de metal. In cursa din 1 ianuarie 1999, pesimistii au castigat, promovand teama si confuzie. In stirile aparute in media s-a vehiculat ideea ca o astfel de schimbare masiva de moneda nu va reusi. Dar astfel de temeri s-au dovedit a fi nefondate. Automatele bancare au furnizat noua moneda in primul minut de dupa miezul noptii si cetatenii au cheltuit euro in cateva zile.
A treia faza a dezvoltarii EMU poate fi corelata cu un Stat Membru, care dupa ce a aderat la ERM-II si a mentinut criteriile de convergenta pentru cel putin doi ani, a aderat si la zona euro.
Dezvoltarea ratei de schimb
In prima sa zi de schimb la bursa de valori de la Frankfurt, in 4 ianuarie 1999, Euro a fost la un nivel de 1, 1789 dolari americani. Din acea zi Euro a crescut in valoare, scazand sub paritatea euro-dolar doar un an mai tarziu si continuand sa scada pana in 26 octombrie 2000, cand noua moneda a atins cel mai jos punct al sau cu un nivel de 0,8225 dolari. De-a lungul anului rata medie de schimb a fost de 0,95 dolari.
Moneda euro nu si-a revenit pana la introducerea monedei euro in cash in 2002, cand a crescut de la 0,90 dolari la 1,02 dolari spre sfarsitul anului 2002. Un an mai tarziu a atins nivelul de 1,24 dolari. In noiembrie 2004 a depasit pragul de 1,30 dolari si pe 30 decembrie 2004 a atins cel mai inalt record de 1, 3668 dolari. In cursul anului 2005 euro a scazut din nou la 1, 1813 dolari intre 2 ianuarie si 1,2958 dolari pe 5 iunie. La sfarsitul anului moneda a atins cel mai inalt prag dupa ce a depasit pragul de 1,30 si se pare ca acesta este nivelul la care a ramas.
In anul 2007 si prima jumatate a anului 2008 euro a crescut foarte mult in raport cu dolarul american, ajungand la un maxim apropiat de 1,58 dolari pentru un euro. Dupa inceperea crizei financiare mondiale din 2008, euro a inceput sa scada iar, ajungand la o valoare apropiata de 1,25 dolari pentru un euro.



Cursurile de schimb au fost fixate in 1999 si astfel de la 1 ianuarie euro a devenit in mod oficial moneda comuna celor 11 tari (12 din 2001 cu Grecia) desemnate sa intre in a treia faza.


Austria Siling austriac Euro=13,7603 ATS

Belgia Franc belgian Euro=40,3399BEF

Finlanda Marca finlandeza Euro=5,94573FIM

Franta Franc francez Euro=6,55957FRF

Germania Marca germana Euro=1,95583DEM

Grecia Drahma greceasca Euro=340,750GRD

Irlanda Lira irlandeza Euro=0,787564IEP

Italia Lira italiana Euro=1936,27ITL

Luxemburg Franc luxemburghez Euro=40,3399LUF

Olanda Gulden olandez Euro=2,20371NLG

Portugalia Escudo portughez Euro=200,482PTE

Spania Pesos spaniol Euro=166,386ESP

 

Optiuni

 
Pagina anterioara